Peştera Sfântului Ioan de la Prislop
Trecând prin cimitirul Sfântei Mănăstiri Prislop unde odihneÅŸte Părintele Arsenie Boca , în malul stâncos ÅŸi adânc al pârâului Silvuţ descoperim peÅŸtera unde s-a nevoit unul dintre marii sihaÅŸtri de la Prislop, care a rămas în evlavia credincioÅŸilor din Å¢ara HaÅ£egului cu numele de „Sfântul Ioan de la SilvaÅŸ”.
Amintirea lui se păstrează atât în tradiÅ£ia orală legată de Mănăstirea Prislop, cât ÅŸi într-o cronică anonimă în versuri compusă de localnici, intitulată „Plângerea Sfintei Mănăstiri a SilvaÅŸului, din eparhia HaÅ£egului din Prislop”, scrisă în secolele XVII-XVIII.
După aceste izvoare orale ÅŸi scrise, Cuviosul Ioan, localnic din satul SilvaÅŸul de Sus intră în obÅŸtea Mănăstirii Prislop (SilvaÅŸul) pe la sfârÅŸitul secolului al XV-lea sau începutul celui următor. Nevoindu-se aici mulÅ£i ani în aspre osteneli, precum: post îndelungat, rugăciuni neîncetate, lacrimi, privegheri ÅŸi ascultare ÅŸi sporind mult în sfinÅ£enie, Cuviosul Ioan s-a retras în munte la desăvârÅŸita liniÅŸte, pe valea pârâului SilvuÅ£. Aici, la un kilometru mai sus de mănăstire, marele sihastru ÅŸi-a săpat singur cu dalta o mică chilie ce se păstrează ÅŸi astăzi ÅŸi este cunoscută în partea locului cu numele de „chilia” sau „casa sfântului”. CredincioÅŸii aveau mare evlavie către el ÅŸi multă încredere în rugăciunile lui, încât îl cinsteau ca sfânt încă din viaţă ÅŸi veneau adesea la peÅŸteră să-i spună necazurile ÅŸi să-i ceară sfatul.
ÃŽn această peÅŸteră, săpată cu atâta osteneală de mâinile lui, s-a nevoit Cuviosul Ioan mulÅ£i ani, luptându-se cu bărbăţie cu ispitele diavolilor. Căci, uneori îl luptau cu somnul, alteori, cu dureri în trup ÅŸi năluciri de tot felul; alteori, cu duhul desfrânării îl chinuiau, iar alteori, cu părerea de sine ÅŸi cu duhul slavei deÅŸarte îl ameninÅ£au. ÃŽnsă, fericitul sihastru, întărindu-se cu semnul Sfintei Cruci, cădea la rugăciune cu mâinile înălÅ£ate la cer ÅŸi nu se ridica până nu-i alunga pe demoni. Dar câţi ani s-a nevoit aici în „casa sfântului”, pe câţi a vindecat cu rugăciunile sale ÅŸi care erau ostenelile cele de taină numai singur Dumnezeu le ÅŸtie!
Văzând diavolul că este mereu biruit prin rugăciunile Cuviosului Ioan, a reuşit să-l ucidă într-un chip ca acesta. Pe când Cuviosul Ioan îşi săpa cu dalta o fereastră în peretele chiliei, un om înarmat de pe malul celălalt al pârâului, fiind la vânătoare, l-a împuşcat cu îngăduinţa lui Dumnezeu, crezând că este o fiară. Astfel şi-a dat duhul în mâinile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca un mare sihastru martir şi rugător neadormit al neamului nostru.
Apoi, rudele i-au ridicat sfintele moaşte din peşteră şi le-au depus în biserica satului. Auzind despre ele, câţiva călugări din Ţara Românească au cerut moaştele Cuviosului Ioan de la Prislop, pe care, primindu-le în dar, le-au dus peste Carpaţi, la mănăstirea lor. Probabil, au fost duse la Tismana, la Bistriţa Olteană, la Curtea de Argeş sau Cozia, care au fost dintotdeauna atât de legate de credincioşii şi mănăstirile Transilvaniei. Sufletul lui însă este numărat în ceata sfinţilor şi se roagă pentru mântuirea tuturor.
Sfântul Ioan de la Prislop a fost canonizat  în  iunie, 1992 şi se prăznuieşte la 13 septembrie în aceiaşi zi cu Sfântul Sfinţit Mucenic Corneliu Sutaşul.
Pelerinaj binecuvântat!
Părintele Vasile Cristian
March 20 2012 05:06 am | 2,546 vizualizari | Obiective Turistice
