Sfânta Mănăstire Hurezi
Obşte de  maici
Hram :  Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena
Localizare: Horezu ,judeţul  Vâlcea
Foto : Da
Este aşezată într-un loc plin de farmec şi singurătate, a cărui linişte o tulbura doar cântecul huhurezilor, acele păsari de noapte care au dat, probabil, numele acestor locuri şi al mănastirii.
Sfântul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), domnitorul Ţării RomâneÅŸti la începutul sec. XVIII, văzând nestatornicia vremurilor, îndată  după primirea sceptrului Ţării, cum glasuieÅŸte hrisovul de întemeiere  al manastirii “într-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie ÅŸi am început a zidi manastire”.
Prin aceasta faptă  cucernica, domnitorul îşi vedea implinită o dorinţă  sfântă, care-l framânta, dupa cum citim in pisania bisericii: “Nu voi intra in sălaÅŸul casei mele, nu mă  voi sui pe aÅŸternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei ÅŸi pleoapelor mele dormitoare ÅŸi repaos tâmplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului ÅŸi sălaÅŸ  Dumnezeului lui Iacob”.
Sfânta Mănăstire Hurezi, importantă şi valoroasă  aşezare monahală, reprezinta cel mai vast ansamblu de arhitectura medievală păstrat in Ţara Românească. El cuprinde mănăstirea propriu-zisă, biserica bolniţei, ctitorita de doamna Maria la 1696 şi zugrăvită  de Preda Nicolae şi Ianache; Schitul Sfinţilor Apostoli, la circa 50 de metri spre nord, ctitorit de marele stareţ Ioan Arhimandritul în 1698 şi zugrăvită de Iosif şi Ioan in 1700, şi Schitul Sfântul Ştefan, dupa numele fiului cel mare al domnitorului, la 1703 zugrăvit de Ianache, Istrate si Harinte.
Domnitorul a încredinţat supravegherea acestor mari şi valoroase lucrari rudei sale Pârvu Cantacuzino, mare stolnic, căruia, decedând în 1691, i-a urmat Cernica Ştirbei, fost mare armaş. Lucrările incepute in 1690 s-au terminat in 1697. Dintre meşteri mentionăm pe Manea vataful zidarilor, Istrate lemnarul şi Vucasin Caragea, pietrarul, toti pictaţi pe perete, în pridvorul bisericii mari.
Mănăstirea Hurezi are două incinte. In cea dintâi, exterioară, delimitată de ziduri puternice de căramidă, se afla prima poartă de incintă şi o clădire cu etaj în dreapta. A doua incintă are formă  dreptunghiulară, inchisă pe trei laturi cu clădiri, având parter si etaj. La mijlocul acestei incinte se află biserica mare, impunator monument, lung de 32 de metri şi înalt de 14 metri. Ea este o interpretare mai simplificată a bisericii episcopale de la Curtea de Arges. Are plan treflat şi împărţire clasică, altar, naos, pronaos si pridvor.
Pictura in fresca este opera zugravilor Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim.
Pe langa iconografia religioasa, intalnim si compozitii cu caracter laic, cum e istoria ilustrata a vietii imparatului Constantin cel Mare, cu o anumita semnificatie pentru vremea aceea, biruinta Crucii asupra semilunii.
De subliniat este amplul tablou votiv din pronaos, veritabila galerie de portrete de mare valoare artistica, infăţişând pe Constantin Brancoveanu cu familia sa, în care se distinge chipul doamnei Maria, de asemenea pe inaintaşii săi directi şi rudele din neamul Basarabilor şi Cantacuzinilor..
In interiorul bisericii, pe langa inestimabilul iconostas sculptat in lemn se afla scaunul domnesc frumos sculptat, de asemenea in lemn, purtand stema Cantacuzinilor, stranile si un bogat policandru, toate din vremea ctitorului.
Pronaosul aminteste de rostul bisericii de a fi necropola familiei domnitorului. Mormântul din marmura cu o placa sculptata artistic, pregatit pentru ctitorul voievod  este marturia cea mai graitoare. Tot aici se afla, pe langa alte morminte, şi al vrednicului egumen, Ioan arhimandritul, care a ostenit aici şi la alte multe ctitorii brancovenesti.
Intrarea principala în incinta centrală se face prin latura de miazazi, pe sub bolta largă care la vreme de bejenii se inchidea cu o mare poarta de lemn ferecata cu fier, existentă si astazi, in forma originala. Deasupra intrarii se inalta turnul clopotnitei, care adaposteste patru clopote mari, intre 300 si 1000 kg, cu sunete armonioase, trei purtand in inscriptie numele voievodului.
In dreapta şi stanga clopotnitei, pe cele trei laturi sunt chiliile rânduite pe doua nivele, suprapuse, în faţa cărora se gaseşte cate o galerie cu arcade în semicerc, sustinută de stâlpi de piatra. Tot in latura de miaza-zi, la etaj, unde au fost casele domnesti compuse din săli boltite cu calote sferice pe arcade lungi, sprijinite pe monumentale coloane de piatra, la capiteluri şi baze, acum este expusă interesanta şi valoroasa colectie de obiecte şi icoane bisericesti , un pretios tezaur cultural-national.
Pelerinaj binecuvântat!
Pr. Vasile Cristian
February 06 2011 06:14 am | 1,903 vizualizari | Manastiri
