S-a nascut la 12.08.1915, in comuna Cosambesti, judetul Ialomita.
Dupa ce a absolvit 6 clase la scoala Normala din Alexandria,
judetul Teleorman, din motive de ordin material, in octombrie
1935, s-a angajat la Atelierele C.F.R. - Grivita din
Bucuresti.
In anul 1935, Belcin a urmat cursurile teoretice ale scolii de pilotaj
ARPA pentru ca, in 1936, la scoala de pilotaj C.F.R, din
Bucuresti, sa fie brevetat pilot pe avionul Klemm-25, iar
in 1937, la aceeasi scoala - dar pe aerodromul de la
Otopeni - sa fie brevetat si pe avionul Fleet F-10
G.
In anul 1938, Belcin a intrat ca elev la scoala militara de pilotaj de
la Tecuci pe care, la 01.12.1939, a promovat-o cu gradul
de adjutant stagiar aviator.
In cadrul scolii, in toamna anului
1939, in poligonul scolii de Tir si Bombardament de la Mamaia, Belcin a
executat trageri cu avionul Potez XXV.
In 1940, Adj.stg.av. Belcin Mihail a continuat zborul pe avionul
Nardi F.N.-305 si a facut trecerea pe avionul P.W.S. pentru
ca, in acelasi an, in cadrul scolii militare de pilotaj -
mutata intre timp la Zilistea - sa faca trecerea pe
avionul P.Z.L.-11 B, pe care a fost brevetat pilot de
vanatoare.
Dupa obtinerea acestui brevet, in vara anului 1940, Belcin a fost
repartizat la Escadrila 62 din Grupul 6 al Flotilei 2 Vanatoare de la Turda.
Si tot in anul 1940, in cadrul mentionatei escadrile, Belcin a
executat mai multe misiuni de protectia trupelor si a populatiei pe timpul
retragerii acestora din zona de nord-vest a Transilvaniei, cedata in urma
Dictatului de la Viena din 30.08.1940.
In toamna anului 1940,
Grupul 6 Vanatoare a fost mutat pe aerodromul de la Strejnic pentru
ca, in decembrie 1940, sa fie redislocat pe aerodromul de la Targsor.
Odata cu intrarea Romaniei in razboi, la 22.06.1941, Grupul 6
Vanatoare - dotat cu avioane P.Z.L.-24 E - a fost mutat pe aerodromul de la
Otopeni, cu misiunea de aparare a Capitalei.
Dupa ce Grupul 6 Vanatoare a executat si protectia vaselor ce
navigau pe Dunare, incepand din iulie 1941, succesiv,
a fost mutat pe aerodromurile de la Chisinau si
Tiraspol de unde, lansand de la bordul avioanelor manunchiuri
de grenade, a executat misiuni de asalt in sprijinul trupelor din prima linie
a frontului.
La Odessa, la 22.09.1941, adjutantul aviator Belcin a doborat un
avion I-16. Atacat de catre acesta, Belcin a facut o
rasturnare pana la rasul solului. Considerandu-l o prada sigura,
vanatorul rus l-a urmat dar, avionul I-16 fiind mai putin maniabil,
redresand la o aceeasi inaltime cu Belcin, datorita inertiei mai mari, aparatul
a percutat solul.
Belcin dandu-si seama de maniabilitatea mai redusa a avioanelor
I-16, indeosebi privind inertia acestora in momentul
redresarii, intr-o prima alta ocazie, a repetat figura, inscriindu-si o a
doua victorie.
In ianuarie 1942,
impreuna cu alti piloti, Adj.av.Belcin a fost trimis la Brasov pentru a
face - trecerea pe avionul I.A.R.-80.
Dupa trecerea intregului Grup pe avionul I.A.R.-80, acesta a
revenit pe front, succesiv ocupand aerodromurile de la
Odessa, Melitopol, Novocerkask, iar de la 01.10.1942,
aerodromul de la Morozovskaia.
La 12.12.1942, intr-o misiune de protectie a avioanelor Heinkel-111
si Savoia-79, in zona sud Surovikino, celula de avioane I.A.R.-80 compusa
din Adj.av.Belcin Mihail si Adj. av.Pisoschi Gheorghe, a angajat o
lupta aeriana cu 3 avioane IAK, reusind sa doboare un
avion.
La 19.01.1943, Grupul 6 Vanatoare cu Escadrilele 61 si 62,
ca urmare a situatiei nesigure a frontului, a primit
ordin a se deplasa de pe aerodromul de la Rostov la
Melitopol. Pe timpul acestei deplasari, Adj.av.Belcin Mihail,
pilotand un avion I.A.R.-80, a fost nevoit sa aterizeze fortat la Buticnovka
(Zaporoje), imprejurare in care s-a accidentat.
La 21.02.1943, Grupul 6 Vanatoare a revenit pe aerodromul de la
Targsor-Ploiesti, iar in aprilie 1943, Adj.Belcin
Mihail s-a despartit de acesta, fiind mutat la Grupul 3 din
Flotila 3 Bombardament de la Craiova.
Acest grup, nou infiintat si dotat cu avioane de bombardament in picaj
Stukas, pe aerodromul de la Nicolaev, a si inceput scolarizarea - cu
instructori germani - pe noul tip de avion.
Aviatia germana, in urma
grelelor pierderi suferite cu aparatele Junkers-87 Stukas, pentru
a nu le abandona, le-a trecut pilotilor romani in mana carora, acestea
au devenit totusi o arma de temut.
Odata scolarizarea terminata, de pe aerodromul de la Mariopol, Grupul
3 Stukas a sprijinit trupele de pe frontul de la Mius,
prin atacurile in picaj executate in campul
tactic.
La cererea de a se sustine luptele ce aveau loc in Kuban, Grupul 3
Stukas a fost dislocat pe aerodromul de la Bagherowo (Kerci), obiectivele atacate
fiind pozitiile de artilerie, aglomerarile de tancuri si trupe,
depozitele de munitii si de benzina, gari si noduri de cale
ferata.
La 01.10.1943, Grupul a participat la luptele de pe frontul de la
Melitopol pentra ca, odata cu ofensiva rusilor, sa se retraga
in Crimeea, pe aerodromul de la Karankut.
In urma evacuarii Kubanului, Grupul 3 Stukas a ajutat propriile
trupe de a iesi din incercuirea de pe
frontul de la Perecop si de
la Kerci. Apoi Grupul a fost retras la Sevastopol de unde, in luna mai 1944,
cu un hidroavion, personalul a fost evacuat la Constanta, avioanele
nemaiputand fi insa recuperate.
La 30.05.1944, redotat cu noi avioane, Grupul 3 Stukas a fost mutat
la Tecuci, apoi pe aerodromul de lucru de la Carlomanesti, pentru a
fi mai aproape de frontul din Moldova.
Pana la 23 august 1944, Grupul 3 Stukas, dislocat cu
escadrilele pe aerodromurile de la Husi si Ivesti, a executat mai
multe misiuni pe frontul de la lasi si in diferite zone
din Basarabia.
Facand parte din
Escadrila 85 Stukas, Adj.av.Belcin a executat un numar de 153 de
misiuni de lupta cu avionul Ju-87 Stukas fapt pentru care, nemtii
i-au acordat ordinul „Crucea de Fier" clasele II si I.
Dupa evenimentele de la 23 august 1944, Grupul 3 Stukas s-a
retras pe aerodromul de la Ianca, iar apoi la Baza
flotilei la Craiova.
Ultima misiune de razboi, Adj.av.Belcin Mihail a executat-o la
28.08.1944 cand, de pe aerodromul de la Craiova, a actionat asupra
unui convoi de nave germane care, in retragerea lor pe Dunarea, au
bombardat cu artileria mai multe localitati de pe malul
romanesc.
Datorita pierderii avioanelor de catre Grupul 6 Stukas din personalul
Grupului 6 si a Grupului 3, cu folosirea avioanelor Grupului 3, s-a constituit
Grupul 6/3 Stukas. Ca urmare, o parte din personalul
navigant, intre care si Adj.av.Belcin Mihail, a fost mutat la Flotila 4
Bombardament in picaj de la Turda de unde, la 15.05.1947, Belcin
a fost transferat la Centrul de Instructie al
Aeronauticii care - in acel timp -se gasea tot pe
Turda.
In septembrie 1949, Adj.av. Belcin Mihail a fost mutat la
Regimentul 3 Vanatoare de la Targsor pentru ca, la 1 martie
1950, sa fie oprit de la zbor si incadrat - in acelasi regiment - ca
sef Serviciu Aprovizionare, iar apoi seful Grupului Electricitate
si Gaze.
In 1952, in aceeasi functie, Belcin a fost mutat la B.D.A. (Batalionul
de Deservire Aerodrom) de pe langa Regimentul 49 Aviatie Vanatoare Bombardament de
la Craiova, batalion(si regiment) mutat ulterior la
Alexeni, iar apoi la Ianca de unde, in luna mai 1971, cu
gradul de Plutonier adjutant, a fost trecut la
pensie.
Pentru meritele sale,
Belcin Mihail a fost distins cu mai multe ordine si medalii
romanesti si straine, intre care:
- Ordinul „Virtutea Aeronautica" cu
spade, clasa Crucea de Aur, cu doua barete si cu panglica de Virtute
Militara;
- Ordinul „Virtutea Aeronautica" cu spade, clasa Cavaler, cu doua
barete;
- Ordinul „Meritul Militar" clasele III, II si
I;
- Ordinul german „Crucea de Fier" clasele II si I;
- Medalia
sovietica „Victoria".
Dupa pensionare, timp de 4 luni anual, Belcin Mihail s-a
angajat ca sef Serviciu al Oficiului National de Turism „Carpati",
de pe aerodromul Mihail Kogalniceanu-Constanta, ocupandu-se de transporturile
aeriene, navale si terestre ale turistilor.
Din anul 1982, in aceeasi functie si in aceleasi conditii, Belcin
Mihail s-a transferat pe aerodromul Otopeni pentru ca, in
1996, la varsta de 80 de ani,sa treaca definitiv la
pensie.
Stabilit in Bucuresti, dupa evenimentele din Romania, din
decembrie 1989, Belcin Mihail a fost promovat in randul
ofiterilor si avansat in grad, pana la inclusiv gradul de
Locotenent-Comandor (r) aviator.
C.dor Av. (r)
CONSTANTIN
IORDACHE |