Sfânta Mănăstire Dobrovăţ
Obşte de călugări
Hram : Pogorârea Sfântului Duh
Localizare: Comuna Dobrovăţ, satul Ruşi,judeţul Iaşi
Foto: Da
Aflată în satul Ruşi al comunei Dobrovăţ din judeţul Iaşi, sfânta manastire Dobrovat se afla la o distanţă de 25 de kilometri sud-est de Iaşi şi la 35 de kilometri nord de Vaslui.
Alegerea acestui loc pentru manastire nu este întamplatoare deoarece documentele din secolul al XV-lea amintesc de existenţa pe valea Dobrovăţului în satul Călugăreni a unui schit a lui Giurgiu Călugărul cu hramul Schimbarea la Faţa si a unei mănăstiri de la obârşia Dobrovăţului.
Biserica mănăstirii Dobrovăţ, printre cele mai vechi şi mai frumoase, a început să se construiască în ziua de 27 aprilie 1503 şi s-a terminat în anul 1504, fiind ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare.
Pisania domneasca scrisă în slavonă pe lespede de piatră ÅŸi asezată în dreapta uÅŸii de intrare spune: “Bine cinstitorul Domn Io Stefan voievod cu mila Lui Dumnezeu domnul tarii Moldovei, fiul lui Bogan Voevod, a inaltat acest hram cu numele Pogorârea Sfântului Duh care a inceput a se zidi la anul 7011 (1503) luna lui april in 27 zile si s-a savarsit in anul 7012 (1504) al domniei lui, anul patruzeci si sapte si o luna din al optulea curgator”.
Biserica a fost ridicată numai în zidarie, restul lucrărilor fiind terminate de Bogdan al III-lea. Pictura bisericii s-a executat mai târziu, intre anii 1527-1531, in timpul lui Petru Rareş.
A fost prădată de tătari in 1658. Familia Racoviţeştilor a asezat in naos şapte pietre funerare cu chenare si inscripţii intre 1664 si 1685.
După luptele din septembrie 1739 dintre muscali, turci si tătari, muscalii stabiliÅ£i la sud-est de Dobrovăţ, au prădat manastirea, luandu-i toata averea ÅŸi lucrurile straine adapostite aici. Prejudicii mari au fost aduse si de miÅŸcarea Eteriei din 1821-1822, pentru ca în 1864 sa fie sărăcită complet, intre 1865 si 1900 ajunge “vestita puÅŸcarie de la Dubrovăţ”, apoi, dupa 1900, timp de trei ani, orfelinat de fete, dupa care ÅŸcoala de agricultură pâna în 1930.
A fost reînfiinţată prin decret regal de regele Carol I, la 14 mai 1913, dar din cauza existenţei şcolii de agricultura a putut sa fie populată cu călugari abia in 1930, cand ministerul agriculturii a cedat cladirile şi 44 hectare de teren.
Din 1930 până in 1948 a existat aici o obşte de călugari, dupa care este din nou folosită drept şcoală până în 1970 şi apoi până în 1990 ca biserica de mir.
Dupa 1990 îşi redobândeşte destinaţia initială de aşezământ monahal, obşte de maici pâna in 1991, iar din 1992 obşte de călugari.
Şi pe această cale aducem mulţumiri obştii şi Părintelui Stareţ Chesarie pentru ospitalitatea manifestată faţă de pelerini.
Cercetaţi şi ajutaţi această Sfântă Mănăstire.
Pelerinaj binecuvântat!
Pr. Cristian Vasile
October 15 2009 11:49 am | 4,072 vizualizari | Manastiri
