1629 de ani de la Sinodul al II –lea Ecumenic21.05.2010 | Vizualizari: 2855
Sinodul al II –lea ecumenic s-a deschis în Constantinopol, la începutul lunii mai 381, şi a durat până la 9 iulie, acelaşi an. Au participat 150 de episcopi, printre care mai de seamă au fost: Meletie al Antiohiei, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nysa, Amfilohie de Iconiu, Chiril al Ierusalimului şi Diodor de Tars. Sinodul a condamnat erezia pnevmatomahilor – a celor care învăţau greşit despre Sfântul Duh – şi apolinarismul, care nega integritatea firii umane a lui Hristos. Sinodalii au completat Simbolul niceean cu încă 5 articole de credinţă, care stabilesc învăţătura Bisericii despre Sfântul Duh şi despre Biserică. Aşa a luat naştere Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan. Recitarea regulată a Simbolului la Sfânta Liturghie a fost introdusă mai întâi la Antiohia, în 471, apoi în întreaga lume creştină. Ca operă a primelor două Sinoade Ecumenice de la care îşi trage şi numele, Simbolul niceo-constantinopolitan este cea mai importantă mărturisire de credinţă a Bisericii. În această mărturisire se fixează şi precizează credinţa Bisericii pentru apărarea vieţii în Hristos.
Mărturisirea credinţei în Sfânta Treime şi în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, are o însemnătate fundamentală pentru viaţa Bisericii şi a fiecărui creştin în parte. Biserica şi-ar pierde identitatea ei, dacă nu ar mărturisi limpede acum sau în viitor această credinţă.
Rolul Simbolului de credinţă în spiritualitatea Bisericii şi cu atât mai mult al Simbolului Niceo-Constantinopolitan, care a luat locul celorlalte şi a rămas în viaţa Bisericii până astăzi, este subliniat pregnant de către toţi marii cateheţi dintre Sfinţii Părinţi ai Bisericii: Sf. Chiril al Ierusalimului, Teodor de Mopsuestia, Sf. Ioan Hrisostom, Sf. Ambrozie al Milanului, Sf. Niceta de Remesiana, Fericitul Augustin etc. Aceştia arată importanţa covârşitoare a mărturisirii de credinţă, atât pentru naşterea omului în Hristos prin Sfintele Taine de iniţiere: Botezul, Mirungerea şi Euharistia, cât şi pentru întreaga viaţă a Creştinului Dreptmăritor.

|