Obşte de călugări
Hram :  Adormirea Maicii Domnului,Izvorul Tămăduirii,Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou
Localizare:  Comuna Cetățeni, jud . Argeș
Foto : Da
Potrivit tradiției locale, pe culmea abruptă de piatră, care se înalță între râul Dâmbovița și pârâul Cetățuia, a existat o cetate de rezistență zidită pe vremea ocupației romane. Cetatea ar fi fost loc de refugiu și pentru domnitorul Negru Vodă al Țării Românești, care își avea aici și o peșteră de taină numită până astăzi „Peștera lui Negru Vodă”. De la această cetate și-ar fi luat numele atât muntele, cât și satele din apropiere.
Valea stâncoasă a pârâului Cetățuia este plină de peșteri, unele naturale, iar altele scobite de sihaștrii locului,aici nevoindu-se timp de peste 40 de ani cuviosul Ioanichie, mutat către Domnul în ziua de 26 iulie 1638.
În acest locaşul Cetăţuia lui Negru Vodă, îşi vor găsi refugiul la liniştea zidurilor şi laolaltă în rugăciune cu sihaştrii, Nicolae Alexandru Voievod, Ioan Radu Negru Voievod, Vladislav Vlaicu, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Matei Basarab la 1634, Constantin Şerban Vodă la 1658, sfântul Constantin Brâncoveanu la 1690, din a cărui poruncă s-a pictat cel de al doilea strat în biserica din stâncă, stolnicul Constantin Cantacuzino, la 1775.

Surprins de asemănarea izbitoare cu Ansamblul monahal Meteora din Grecia,scriitorul Mihai Rãdulescu a numit aÈ™ezământul “Meteora României”.
Pelerinaj binecuvântat !
Părintele Cristian

Domnului, Schimbarea la Faţă, Înălţarea Domnului, Arhanghelul Gavriil, Iisus Emanuil. Picturile, însoţite de inscripţii greceşti, prin caracteristicile şi calitatea lor, permit datarea cu certitudine a ansamblului în prima parte a sec al XIV-lea, ceea ce înseamnă că Mânăstirea Corbii de Piatră este locaşul cu cea mai veche pictură din Ţară Românească.
Diaconul Paul de Alep, vizitează în 1658 biserica rupestră de la Corbi ÅŸi spune despre aceasta că este ,,mică, dar frumoasă”.
Biserica se înrudeÅŸte tipologic cu grupul de biserici rupestre din Capadocia, însă are particularitatea a două sfinte altare pe un singur naos, motiv pentru care este unică la noi în Å£ară. La sud de pronaos este trapeza mănastirii, dăltuită din piatră, despre care tradiÅ£ia afirmă că “îi slujea voievodului Neagoe Basarab drept divan, unde judecă diferite pricini”, atunci când lua parte la hramul bisericii, Adormirea Maicii Domnului.
În anul 2003, după mai bine de 200 de ani, s-a reînnodat firul vieţii monahale, în scopul restaurării picturii şi pentru construirea unui complex chinovial, pentru ca locaşul de cult să-şi reia, pe cât posibil, strălucirea de odinioară.
Sfântul lăcaș era cunoscut în vechime și sub numele de mănăstirea de la Meriș sau mănăstirea Meriș. Inițial, biserica avea 2 altare pe un singur naos, caracteristică prin care biserica rupestră este unică la noi în țară.
Pelerinaj binecuvântat !
Părintele Cristian

Hram: „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“

Adresa: Com. Găneasa, jud. Ilfov

Foto : Da

Pe malul lacului Găneasa, lângă pădurea Pustnicu, la doar trei kilometri de Mănăstirea Pasărea, se află un schit de monahii închinat Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Schitul a luat fiinţă prin generozitatea familiei Sorin şi Mihaela Marin care s-au hotărât să construiască o biserică pe propriul teren, pentru care au cerut binecuvântarea şi sfatul ierarhului locului. Astfel în 1995, cu binecuvântarea fericitului întru pomenire Părinte Patriarh Teoctist începe înălţarea sfântului locaş care va fi terminat patru ani mai târziu şi sfinţit la 13 noiembrie 1999 de către  Preasfinţitul Teodosie, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Biserica a fost concepută în stil brâncovenesc după proiectul arhitectului Vladimir Popov, care a reuşit prin proporţiile echilibrate să-i dăruiască o acustică foarte bună. Este de plan triconc având un altar cu absidă poligonală, un naos spaţios, despărţit de pronaos prin doi stâlpi masivi şi un pronaos supralărgit. Pridvorul este susţinut de patru coloane, iar la exterior faţadele albe sunt împodobite cu ocniţe şi firide despărţite de un brâu împletit.

Iconostasul şi decoraţia în mozaic de la exterior, au fost realizate în anul 2001 de profesorul Ion Achiţenie. Vitraliile ce înfăţişează sfinţi români sau sfinţi cu moaşte la noi în ţară au fost realizate de Iosif Cadar în anii 2002-2003, sunt reprezentări ale Sfintei Filoftea, Sfintei Teodora de la Sihla, Sfântului Andrei, Sfântului Dimitrie Basarabov. Pictarea bisericii a început în anul 2006, sub conducerea asistentului universitar Alexandru Nicolau, este realizată în frescă în tradiţia bizantină.

Întregul ansamblu emană echilibru şi linişte prin simplitate şi bun gust, prin armonia dintre tradiţia arhitecturii bisericeşti româneşti si gândirea modernă pusă în slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor. În anul 2000, biserica a prins viaţă, fiind transformată, împreună cu casa alăturată, în schit prin mutarea aici a unei maici din Mănăstirea Pasărea, actuala egumenă, monahia Hristofora Măciucă. Până la sfârşitul acelui an obştea număra patru vieţuitoare şi un preot slujitor, astfel că în anul următor clădirea care cuprindea doar două chilii a fost supraetajată. Tot atunci s-a ridicat lângă corpul de chilii şi trapeza, o clădire octogonală înconjurată de ferestre.

Pelerinaj binecuvântat

Părintele  Vasile Cristian

Fiind rugat în anul 1813 de trei călugăriţe să le facă şi lor un mic schit în pădurile din jur, stareţul Timotei de la Mănăstirea Cernica a pornit cu rugăciune alături de ele şi încă un părinte prin desişul codrului.
Pe cale, tot timpul i-a însoţit o pasăre care zbura din copac în copac şi ciripea într-un fel aparte. Când au ajuns la locul unde se află actuala mănăstire, pasărea s-a aşezat pe un stejar bătrân şi ciripea din ce în ce mai tare şi mai duios, de teamă ca nu cumva să nu fie sesizată.
La tulpina stejarului era şi un muşuroi mare de furnici. Atunci stareţul îndemnat de Duhul Sfânt a înfipt toiagul său în pământ şi a zis: Aici să fie altarul bisericii, apoi a binecuvântat locul acesta şi întorcându-se către maici: Să vă înmulţiţi ca furnicile acestea, iar de la pasărea aceea schitul s-a numit “Pasărea”, denumire care se păstrează şi astăzi.
Mănăstirea deţine o bogată colecţie de artă veche bisericească: icoane, broderii şi unele mulaje de ghips ale sculptorului Gh.D. Anghel,care şi-a trăit aici ultimii ani din viaţă
Pelerinaj binecuvântat!
Părintele  Vasile  Cristian

Situat în apropierea capitalei României lacul Cernica înconjoară  ostrovul Sfântului Nicolae care păstrează temelia bisericii  ctitorită de marele vornic Cernica Ştirbei în 1608.
Începând cu anul 1781 stareţul  Gheorghe  ucenic al Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamţ va reface obştea risipită din pricina războaielor şi a ciumei rezidind biserica.
În  ostrovul Marelui  Mucenic  Gheorghe între anii 1831-1832  Sfântul Ierarh Calinic şi arhiereul  Ioanichie Stratonichios înalţă o biserică în cinstea Sfântului  Gheorghe.
Avariată  de cutremurul din 1838, a fost refăcută sub domnia  lui Alexandru  Ghica, în 1842 şi restaurată cu tot ansamblul mânăstiresc, de către  patriarhul Justinian, între anii 1965-1967. Portretele ctitorilor aflate în pronaos sunt opera pictorului Sava Henţia.
În  cimitirul mănăstirii  se află biserica Sfântului Lazăr şi mormintele unor  personalităţi  bisericeşti, istorice şi culturale , precum: mitropolitul primat Nifon al Ungrovlahiei, mitropolitul Gurie Grosu, episcopul Roman Stanciu, părintele  profesor  Dumitru Staniloae, părintele Gala Galaction, academicianul Virgil Cândea, memorialistul creştin Ioan Ianolide, Pan Halippa, pictorul Ion Ţuculescu.
Tot aici se odihneşte şi învăţătorul Alexie  Ciobotea, trecut la Domnul pe 25 septembrie 1999, tatăl Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
Pelerinaj binecuvântat!
Părintele   Vasile  Cristian

Este ctitorită între anii 1928-1929 de omul de aleasă cultură, ing. Nicolae Pissiota  şi soţia sa Zoe Pissiota pe moşia cumpărată de la familia generalului Gheorghe Angelescu , nume de rezonanţă în istoria războiului de la 1877.

Inginerul Nicolae Pissiota, de neam macedonean, născut în Grecia şi stabilit în România, dispunea de o mare avere, care i-a permis construirea acestui frumos lăcaş de cult.

Operă a arhitectului Ioan Giurgea, biserica  este construită în stil neoromanic, cu elemente ale Renaşterii, fiind din acest punct de vedere, unică în peisajul monastic ortodox din ţara noastră.

Pentru împodobirea bisericii s-a făcut apel la nume celebre: Costin Petrescu cel care a pictat frescele interioare ale Ateneului Român, sau Catedrala de la Alba Iulia, şi ucenicul acestuia, Gheorghe Eftimiu.

Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de trandafir şi de cireş adus din Grecia, făcând un echilibru între sensibilitate şi migală sub influenţa artei italieneşti. Mobilierul bisericii este sculptat în lemn de stejar cu motive naţionale, de către sculptorul Anghel Dima, în 1928, nume celebru, autorul sculpturii lui Mihai Eminescu din faţa Ateneului Român. Pardoseala este din marmură roşie de Carrara, iar sub fundaţia bisericii se află criptele din marmură unde îşi dorm somnul de veci ctitorii şi familiile acestora.

ÃŽn interiorul bisericii se află Icoana Maicii Domnului cu Pruncul – icoană făcătoare de minuni.

Între anii 1928-1948 a fost mânăstire de călugări. În anul 1948, Patriarhul Justinian Marina o transformă în mânăstire de maici, stare sub care a existat până în 1962, când a fost desfiinţată.

În anul 1993,cu  binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist,  maica Mihaela Novacovski împreună cu două ucenice ale sale, maica Alexia Călin şi maica Irina Călin (mamă şi fiică), readuc la viaţă Sfânta Mănăstire Pissiota.

Pelerinaj binecuvântat!

Părintele  Vasile  Cristian

Sihaştrii din adâncul Codrilor Vlăsiei prin secolul al XVI-lea au ridicat pe o movilă din mijlocul apelor Ialomiţei o bisericuţă de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae“. După un timp, s-a dărâmat. Apoi, la 1627, marele vornic şi logofăt Jupân Papa Greceanu, străbunicul Sfântului Constantin Brâncoveanu, a zidit cu doamna sa Elena biserică de piatră şi chilii.
În secolul al XVIII-lea, un război pustieşte mănăstirea, care va fi refăcută în 1751 de jupân Gheorghe Greceanu. Un an mai târziu, preotul Dima din Braşov împreună cu ucenicii săi îmbracă în frescă biserica.
Alte şi alte restrişti întunecă vremurile, dar şi istoria mănăstirii care s-a ruinat, a fost transformată în temniţă, pentru a se reface mai vie, mai strălucitoare, gata să primească deodată cu sfinţii şi călugări rugători, fie de la Căldăruşani, fie de la Chiţcani, din Basarabia ocupată, fie din alte aşezăminte.
Sosirea părintelui Damian  Stanciu  în 1965 la  Sitaru a însemnat un nou început pentru mănăstire. Tabloul mănăstirii din acea perioadă este răvăşitor. O ruină. Părintele Damian nu s-a descurajat ÅŸi a început lucrările de refacere a mănăstirii. Un prieten arhitect l-a ajutat să facă un proiect – construirea unui corp de chilii în partea de nord a incintei mănăstirii, pe locul vechilor chilii din secolul al XIX-lea. PuÅ£inii bani ai părintelui Damian au ajuns doar cât să se toarne fundaÅ£ia. La scurt timp, lucrările au fost întrerupte. A fost ajutat însă de părintele arhimandrit Gherontie Ghenoiu, de la Catedrala patriarhală din BucureÅŸti, care, în urma unui apel făcut credincioÅŸilor pentru strângere de fonduri, a obÅ£inut banii necesari lucrărilor.

Pelerinaj binecuvântat
Părintele  Vasile  Cristian

Despre existenţa unei sihăstrii la Căldăruşani mărturiseşte un hristov din 1615,emis în cancelaria voievodului Radu Mihnea.
Matei Basarab aflat în conflict cu Vasile Lupu domnitorul Moldovei,trecând prin aceste locuri,hotărăşte să zidească pe locul  vechiului  schit de lemn, o biserică din piatră.
Biserica   zidită  între 14 iulie- 20 octombrie 1638, se înrudeşte  din punct de vedere arhitectural cu bisericile  Mănăstirilor  Dealu şi Curtea de Argeş, având  un plan treflat, cu abside laterale şi trei turle, una deasupra naosului şi două deasupra pronaosului.
Împodobită cu un bogat repertoriu iconografic, biserica a fost pictată în tehnica fresco în 1638 şi 1775, fiind reparată  în 1817 de monahii pictori din mănăstire, în 1915 de  Dimitrie Belizarie, iar în 1942 de Cantini şi Ioan Musceleanu, din pictura originală nemaipăstrându-se decât tablourile votive în care sunt reprezentaţi Matei Basarab şi soţia sa Elina Doamna.
În interiorul bisericii se află icoana Maicii Domnului făcătoarea de minuni, de o mare expresivitate artistică, precum şi moaştele Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Ţării Romaneşti aşezate la loc de cinste intr-o raclă  cu medalioane ce conţin scene din viaţa sfântului, şi el ostenitor în obştea mănăstirii.
În 1778 a fost înfiinţată o Şcoală de pictură frecventată şi de Nicolae Grigorescu între 1854-1855.
În cimitirul mănăstirii se odihneşte  marele indrumator de suflete de la Mănăstirea Antim, părintele  arhimandrit Sofian Boghiu.

Pelerinaj binecuvântat!
Părintele  Vasile Cristian

Prima atestare documentară a mănăstirii Snagov datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, din timpul domnitorilor Tării Româneşti Dan I (1383-1386) şi Mircea cel Bătrân (1386-1394 şi 1397-1418). În anul 2008, Mănăstirea Snagov a serbat 600 de ani de existenţă documentară (1408-2008).

De această aşezare monahală, prin evlavie şi dărnicie, şi-au legat numele domnitorii Vladislav I (Vlaicu 1364-1379), care a zidit aici un paraclis, Mircea cel Bătrân, Vladislav al II-lea (1447-1448 şi 1448-1456), care a zidit aici biserică în anul 1453, cu hramul Buna-Vestire (însă această biserică s-a scufundat în anul 1600), Vlad Ţepeş (1456-1462 şi nov. 1476- dec.1476), care a fortificat mănăstirea, iar mormântul lui se află, potrivit tradiţiei, în această mănăstire; Sfântul Voievod Neagoe Basarab (1512-1521) care în anul 1512 a zidit biserica actuală cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, fiind pictată mai târziu, în anul 1563 de pictorul Dobromir cel Tânăr, în timpul domniei lui Petru cel Tânăr, fiul domnitorului Mircea Ciobanu. Pictura este de mare valoare, fiind cel mai mare ansamblu iconografic din secolul al XVI-lea din Ţara Românească.
Mănăstirea Snagov a devenit un important centru cultural-religios pe timpul stareţului cărturar şi poliglot Sfântul Martir Antim Ivireanul (1694-1705), care a tipărit aici 15 cărţi bisericeşti în limbile română, slavonă, greacă şi arabă.
Ca un ostrov al Crucii şi Învierii în mijlocul apelor, această mănăstire a fost nu numai loc de rugăciune, ci şi loc de pocăinţă şi de suferinţă pentru cei care au pătimit în temniţa care a existat aici începând cu anul 1840, când chiliile au fost transformate în celule de penitenciar.
În anii 1904, 1936 şi 1966 mănăstirea a fost consolidată şi restaurată, iar din anul 2004 a început aici un şantier de restaurare a picturii, însă lucrările se desfăşoară lent din lipsă de fonduri.
În anul 2008, Mănăstirea Snagov a primit încă două hramuri, şi anume: Sfântul Voievod Neagoe Basarab, cu data de prăznuire 26 septembrie şi Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, cu data de prăznuire 27 septembrie.
Această biserică închinată Maicii Domnului a fost totuşi greu accesibilă vizitatorilor din cauză că nu exista  o cale de acces. Prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în anul 2010 s-a construit o pasarelă pietonală în lungime de 144 metri din beton şi fier care permite binecredincioşilor pelerini şi vizitatorilor să ajungă la mănăstirea Snagov în orice anotimp, chiar şi atunci când lacul este îngheţat, iar bărcile nu pot funcţiona.

Pelerinaj binecuvântat!
Părintele Vasile Cristian

Este atestată documentar printr-un act de donaţie din iulie 1780 al lui Matei Ţigănescu şi al verişoarei sale Parascheva Căplescu, care înalţă o biserica din lemn pentru nevoitorii sihastriei.De la această biserica  s-a păstrat Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Schitul Å¢igăneÅŸti, populat de călugari, trece sub oblăduirea Mănăstirii CăldăruÅŸani, unde la scurt timp călugarii de aici sunt transferaÅ£i, locul lor fiind luat de călugăriÅ£ele de la Schitul TurbaÅ£i – SiliÅŸtea Snagovului ÅŸi Schitul Maicilor din BucureÅŸti.

Biserica de lemn devenind  neîncăpătoare, a fost demolată, construindu-se în 1812 actuala biserică, avându-l ctitor pe banul Radu Golescu, stareţ fiind Dosoftei.
Trecerea timpului şi acţiunea cutremurelor a afectat biserica şi celelalte clădiri, care au fost consolidate şi restaurate, suferind unele modificări. Astfel pictura în frescă executată de egumenul Eftimie în 1853,  se păstrează doar în pridvor, restul fiind refăcută in 1929 de pictorul Dimitrie Belizarie în stil neobizantin.
Clădirea muzeului, construită în 1848, a fost mai întâi orfelinat, apoi şcoala, arhondaric, iar din 1989 muzeu. Aici sunt expuse icoane , veşminte vechi, cărţi şi obiecte religioase.
Ansamblul mănăstirii mai cuprinde turnul clopotniţei, trapeza, casele monahale, cimitirul şi atelierele unde se ţes materiale pentru veşmintele preoţesti. În acest atelier măicuţele au lucrat broderia din sala maură a castelului  Peleş.

Pelerinaj binecuvântat!
Părintele Vasile Cristian